miercuri, 8 februarie 2012

Cântec pentru patima noastră

Ah, iubire, de-ai vedea
Lumea de sub bolta mea,
Poate că ai știi și tu
Cum iubește sufletu’.

Dar din ceruri de-or cădea
Mii de vise și-o cordea,
Tu așa ai înțelege
Cum eu-s prins între mreje.

Barca mea se mișcă lin,
Cad p-alocuri foi de pin,
Dar tu ochii de-ai desface
Soare-n miriști iar s-ar face.

Ei sunt doi îndrăgostiți...
Luați de-aici și tot fugiți,
Unde vă duce durerea
Ce-mprăștie tăcerea.

Pleci departe, draga mea.
Eu nu vreau să mi te ia!
Dar e vântul cel tăios
Ce mă roade pân’ la os.

O să-mi piară inima,
Omorî-v-ar dragostea...
Și-o să-mi cadă fulgi de nea
Peste prima gălbenea.

Un comentariu: